Chiar ma doare acea parte a corpului. De fapt nu chiar penisul, ci testicolul drept. O viroza netratata  pe considerentul ca e vorba de alergie de primavara, ajunge sa iti faca probleme de care nici nu credeai ca e posibil sa te doara in halul asta! Denumirea medicala: ORHIEPIDIDIMITA ACUTA DREAPTA. Tratamentul: metronidazol de 250mg de trei ori pe zi, prednison 5mg tot de trei ori pe zi si cuminol 500mg de doua ori pe zi (ex. dimineata si seara). In rest, mult gheata ca sa se reduca umflatura si durerea. Oricum, sper ca nu va apucati sa va puneti singuri diagnostic si sa luati medicamente de capul vostru! MERGETI LA DOCTOR IN CEL MAI SCURT TIMP POSIBIL!!! E POSIBIL SA AJUNGETI LA INFERTILITATE SAU LA OPERATIE (evident nu de marire de penis, ci de extirpare de testicol/testicole) DACA NU VA CONSULTA UN DOCTOR DE SPECIALITATE! Eu am ales sa merg la o clinica privata (Interservisan) deoarece nu trebuie sa ma plimb intre spitale si clinici pana imi pun doctorii nostri (astia care au mai ramas in spitalele de stat, looserii, ca cei bazati s-au dus fie la privati, fie in strainatate - bravo lor, rusine noua ca si stat!). Sunt aproape convins ca nu as fi rezolvat totul (consult urologic, radiografie pulmonara, ecografie abdominala si scrotala, proba de urina, medicamentatie) in cele trei ore pe care le-am petrecut in clinica privata. Cat despre costuri: mai putin de 300RON cu tot cu medicamentatia luata de la farmacie. Sincer, nu mi se pare mult, avand in vedere ca m-au consultat medici universitari cu experienta. Sunt aproape sigur ca fara 2-300RON nu as fi reusit nici la stat, ca de, trebuie "uns" ala care iti face radiografie sau ecografie sa te bage ca si urgenta si sa nu te programeze peste 2-3 saptamani cand deja nu mai ai coaie! Asta este Romania in care traim! Ne-am ales niste conducatori care ne reprezinta! Nu avem nevoie de specialisti in sanatate sau educatie, ca aia isi iau nasu la purtare si nu ne mai incadram in cei 2% din PIB! Hai sictir! Bine ca noi dam 7% din tot ce castigam, vezi Doamne, ca si fond de sanatate!

Totusi, nu inteleg de ce toti smecherii din ziua de astazi au expresia asta. Sincer, eu nu cred ca cineva de sex masculin isi poate dori sa-l doara in problema! Totusi, ceva imi scapa. Fie ei de fapt n-au acest organ, si isi permit sa faca asemenea afirmatii, fie nu au simtit nici macar doua ceasuri ce inseamna acest lucru. Nu e deloc placut sa stai cu gheata intre craci si sa te doara la fiecare miscare pe care o faci. Ce sa mai vorbesc de faptul ca la fiecare tusa sau stranut e ca si cum un pitic ar sta la mine intre craci si mi-ar trage cate un sut bine plasat in testicolul drept. Chiar nu e placut deloc! Si sincer, nu doresc nimanui aceasta senzatie, poate doar celor care tot timpul afirma ca-i doare acolo! Pe langa faptul ca is umflate de parca nu le-as mai fi golit de 100 de ani, treaba asta ma va tine vreo doua-trei saptamani. La smecherii care afirma ca-i doare in p#$a nu le doresc decat atat: 24 de ore sa aiba parte de ceea ce am patit eu zilele astea! Atat!

No, acuma sa va vad, baietilor: pe care va mai doare-n p#$a?

Nu cred ca este faptura pe fata Pamantului sa nu fi aflat deja de incercarile grele prin care trece poporul nipon. E greu de descris in cuvinte situatia de acolo, dar se scrie in prostie! Si vrute si nevrute. Prea putini incearca sa prinda esenta si majoritatea se arunca in marea de indiferenta gazetareasca si scriu numai de dragul rating-ului. Stirile de scandal sunt cele mai bine vandute, dar si totodata cele mai nocive pentru cei care traiesc drama, cat si pentur restul lumii. Nu cred ca s-ar strange mai multe ajutoare si/sau donatii daca se face din cal armasar. Sau cel putin nu ar trebui. Adica am ajuns sa ne ajutam semenii doar daca sunt in rahat pana peste cap? Daca vedem ca ii e greu il lasam in plata Domnului pana cand, fie e prea tarziu si nu il mai putem ajuta, fie ii intindem o mana de ajutor doar cand nu mai are nicio scapare? Oare chiar asa de indiferenti am ajuns sa fim? Nu, refuz sa cred! Dau vina pe mucosii de ziaristi dornici de afirmare, care prezinta o situatie de criza ca fiind una catastrofala, un lesin prost regizat ca fiind o situatie de fapt, un dans al unor prescolari ca fiind campanie politica a mai stiu eu carui partid. Si lista ar putea continua. Acestia sunt, oameni buni, ziaristii care ne inunda de stiri la fiecare secunda.

Japonezii in schimb incearca sa priveasca situatia cat mai chibzuit. Nu incearca sa dea vina pe cineva si sa gaseasca tap ispasitor - cum probabil ar fi facut restul lumii, ei incearca sa stabilizeze situatia cat mai curand posibil. Fiecare dintre muncitorii de la acea fabrica - fie ca e savant sau muncitor necalificat, isi vede de treaba lui, cu toate ca toti sunt constienti la ce riscuri se expun, cu totii sunt constienti ca nu mai au multe zile de trait. Va intreb: cati dintre romanii pe care ii conoasteti ar fi facut asa ceva? Cati dintre ei nu s-ar fi sustras deja, fie ca au platfus pe gargalot, fie ca is stangaci, fie ca pupaza ce ii asteapta acasa nu ar mai putea trai fara ei? Totusi, cineva care lucreaza in astfel de locuri stiu din momentul in care se angajeaza la ce se expun. Salariile si sporurile sunt pe masura. Atunci, totusi, responsabilitate exista? Cati dintre noi ne-am putea face treaba cu orice pret? Cati dintre noi isi pot asuma raspunderea pentru ceea ce fac? Cati dintre noi mai au onoare?

Eu sincer as fi preferat ca Japonia sa fie un fel de UE si sa putem adera ei in loc de troaca asta de porci in care ne scaldam cu totii. Japonezii par sa nu-si fi pierdut onoarea si isi asuma responsabilitatea pentru actiunile lor. La o injosire la care a ajuns Adrian Severin - Copilul Minune al Romaniei, un japonez si-ar fi facut seppuku. Dar al nostru "samurai" nici macar nu si-a dat demisia de bunavoie, asa cum au facut si ceilalti euro-parlamentari implicati in scandalul respectiv. Fiind prins cu mata in sac, cu fara nicio rusine fata de cei care l-au votat sa ajunga unde e, se transforma in martir si isi ridica tot el monument. De fapt el e un monument de prostie, asa ca ar fi bine sa facem o cheta pentru vreo 2-3 saci de ciment, sa-i facem piedestal - el bagat pana in glezne in ciment, lasat in costumul lui Adam  si expus in pietele publice.

O stire zilele trecute (sper sa fie adevarata si nu doar propaganda) m-a socat: in Japonia, un grup de copii au intrat intr-un magazin sa-si cumpere dulciuri. Ajunsi la casa, au vazut afisul pentru donatii pentur sinistrati. Fara sa stea prea mult pe ganduri, au pus dulciurile inapoi pe raft si au donat toti banii sinistratilor. Asta da dovada de omenie si onoare! Si, va reamintesc, e vorba doar de niste copii! Oare cati dintre noi suntem in stare sa facem asta? Cati dintre noi sunt in stare sa-si ia de la gura si sa dea celui nevoias? Nu ma refer aici la cei care cersesc, cu toate ca ar putea sa lucreze, dar nu ar castiga asa de mult. Ma refer strict la cei care au avut parte de o soarta grea, probleme grave de sanatate, etc. Nu cred ca o donatie trebuie sa reprezinte o suma importanta pentru noi sau relativ la fondul necesar cauzei pentru care se strange. O donatie se face cu sufletul impacat ca nu trebuie sa iei banii aia imprumut, si nici ca trebuie sa iti donezi un rinichi. Evident ca mi-am pus si eu intrebarea asta. Doresc ca pana luna viitoare sa pot sa pun niste bani deoparte strict pentru sinistratii din Japonia. Va voi tine la curent cu detaliile despre conturile in care se pot strange fonduri care sa ajunga direct la ei.

In ultima vreme (de vreo 20 de ani incoace) ne tot plangem ca nu avem, ca se fura, ca nu ne merge bine. Ei bine, toto noi furam, fratilor! Faptul ca alegem niste avortoni in posturile de conducere, "mituiti" fiind de promisiunile lor desarte si de kilogramul de faina sau litrul de ulei dat in scarba numai ca sa stranga voturile necesare, si apoi sa uite de cei care i-au ales. Trebuie sa intelegem, noi in primul rand, faptul ca ei sunt angajatii nostri, nu noi suntem bataia de joc a lor. Trebuie sa intelegem ca sunt platiti din banii nostri munciti cu truda, si nu le este permis sa ne ignore ca pe niste iobagi. Pe urma, trebuie sa ii facem pe ei sa inteleaga de ce i-am ales. Daca e nevoie, trebuie sa recurgem la masuri drastice - inclusiv la revolutie daca este cazul. E foarte ciudat ca la mitinguri abia se strang 1-2000 de oameni, iar la concert la Iron Maiden vin peste 10.000. Voua nu vi se pare ca ceva e putred la mijloc? Oare nu tot pentru noi iesim in strada?

Oricum, in loc sa ne tot vaitam, mai bine am face ceva pentru noi. Ca de batut gura degeaba toti suntem buni, dar cand e sa facem ceva concret, dam din colt in colt si il facem numai pe hartie sau cautam motive sa amanam pana cand nu mai e nevoie sa il facem. In ultima vreme mi s-a conturat o idee destul de precisa in mintea mea ingramadita. Sunt dispus sa lucrez GRATIS PENTRU STAT 4 (PATRU) ORE PE ZI, 5 (CINCI) ZILE PE SAPTAMANA, TIMP DE UN AN. Cei care ma cunosc stiu ca, de profesie, sunt administrator de retele si servere si programator web. Sunt dispus sa fac acest sacrificiu pentru Romania. Vreau sa fiu ROMAN IN ROMANIA! Doresc sa particip la bunastarea tarii in care locuiesc!

Cei care au influente in mass-media ar face un pustiu de bine sa mediatizeze acest lucru, poate se vor mai gasi si altii pe aceeasi lungime de unda cu mine. Multumesc anticipat!

Si eu, cum probabil multi dintre noi, ma duc cu masina la spalatorie, nu mi-o spal in fata blocului. Cu toate ca la un moment dat m-a tentat acest lucru, am considerat ca nu ar fi bine, mai ales ca multi ar fi urmat exemplul, dar adaugand si substante chimice cosmetizante, lucru cu care sunt total impotriva, chiar si la asa-zisele spalatorii autorizate. Ar fi trebuit sa existe un filtru pentru neutralizarea acelor substante si uleiuri inainte de deversarea lor in reteaua de canalizare, dar cum traim in Romania, cei care ar trebui sa vegheze si sa sanctioneze acest lucru, consuma banul public pe degeaba!

Dar, sa revenim la mioritzele mertzanele noastre. Ma aflam asta toamna prin Turda cu niste treaba. Cum trebuia sa astept pe cineva, am zis ca ar fi bine sa imi spal Fordul ca arata jalnic (n.r. nu mai fusese spalat de vreo 3 luni - nu din zgarcenie, pur si simplu nu am avut timpul necesar sa intru intr-o spalatorie si sa imi pot permite cele 20-30min de asteptare, plus ca nu prea circulasem cu masina decat pe ploaie). Si caut eu in Turda pe langa principala o spalatorie. Gasesc una, dar nu puteam intra, fiind pe partea opusa si aflandu-ma pe drum cu linie continua. Asta in pofida faptului ca pe buletinul meu scrie Sat Floresti, am dat dovada ca nu tot tzaranul e si prost. :) Merg un pic mai departe si gasesc o spalatorie, culmea, tot pe partea opusa. Eram undeva pe str Aurel Vlaicu. De data asta aveam voie sa fac stanga. Zis si facut.

Imi bag masina murdara in spalatoria lor si vad doi tinerei (17-19 ani) care spalau de zor la o alta masina. Imediat unul dintre ei imi face semn sa intru in locul gol din spalatorie. Ma intreaba: ce sa fie?. Ii raspund: interior si exterior. Intreb pretul. Tipul: 20RON si se apuca de treaba. Mi-am zis: la cat e de murdara si la pretul asta sigur ma va pune sa o scot si sa o bag iarasi (n.r. masina, nu altceva). Dar nici vorba! Baga tipul cu jetul de o scoate ca iesita pe poarta fabricii. Pe urma mai da si cu spuma, dar nu o singura data - de doua ori. Deja ma si gandeam ca la sfarsit se suceste si imi trage un pret de va trebui sa merg sa imi scot bani de pe card. Ii tot zic sa nu insiste asa de mult ca e OK si asa, inca e prea bine (eu fericit ca vad iarasi culoarea de Ford Focus gri pe masinuta mea). Dar tipul baga in continuare. la un moment dat, ma pune sa o scot afara (n.r. masina, nu altceva). Eu intreb: gata? El: nici vorba, mai trebuie interiorul!. Tin sa precizez ca eram deja de 20min la ei, deci sa va inchipuiti cat noroi a fost pe masina aia cand am bagat-o la ei in spalatorie (n.r. masina, nu altceva)!

La un moment dat, termina celalalt prunc masina dinaintea mea si se pun amandoi la frecat si lustruit interiorul si exteriorul. Ah, sa nu uit, a dat si cu ceara pe caroserie, dupa care s-au pus sa o stearga si sa o lustruiasca. La interior au insistat peste tot, au dat pana si cu silicon partea de bord. Dar nu de-ala de luceste si il simti uleios doau saptamani dupa. Bordul primise un negru mat cum numai in saloanele auto mai vezi. Si au mai frecat-o asa inca vreo 30min (n.r. masina, nu altceva).

La sfarsit, intreb: cat costa? Tipul: 20RON. Scot 40RON si ii intind. Tipul face niste ochi mari si se inroseste. Eu, crezand ca e prea putin, scot o hartie de 50RON si i-o intind aia. Tipul si mai mult se inroseste si imi zice: e prea mult! Mie nu imi vine sa cred ca aud si zic: dar de ce e prea mult? Is mult prea incantat de ce ati facut si eu vreau sa vi-i dau! (intre timp, imi dau seama ca nu ii va lua pe cei 50RON si ii dau iarasi cei 40RON pregatiti, doar-doar ii ia si ma lasa sa ma duc in treaba mea). Dar tipul intinde mana si isi ia doar 20RON. Eu iarasi, super indignat: dar eu vreau sa vi-i dau! Tipul: ti-am zis, e prea mult! Iau cate 5RON si le dau la fiecare in parte. Super incantati, baietii imi multumesc si imi spun sa mai trec pe la ei.

Concluzia: sunt foarte putini cei care isi mai fac treaba in Romania! Si aceia care si-o fac, nu asteapta nimic in schimb! Ba mai mult, sunt foarte fericiti ca sunt apreciati, si se fastacesc in momentul cand ii lovesti cu loveaua, deh, vezi Doamne, mita! Nu e mita! E pur si simplu RECUNOSTINTA! Exact ce ziceau si altii: sunt unii in tara asta care lucra pe branci si isi fac treaba constiincios pana la capat pe un salar de mizerie, si nu se asteapta sa fie loviti cu ciubucuri grase, ci doar munca lor sa fie apreciata. Si da, sunt foarte putini cei care stiu sa aprecieze un lucru bine facut, si la majoritatea ne e rusine sa zicem Multumesc! De ce? Suntem impozitati in plus?!?! Ne pica vreo mana sau vreun dejet?!?! Ne face mai putin oameni?!?! Trebuie sa ne plateasca cel care ne presteaza un serviciu pentru a-i multumi?!?!

Imi pare sincer rau ca am ajuns sa fim asa de insensibili la lucrurile ordinare de zi cu zi. Stiu, e criza! Stiu, trebuie sa ne facem fiecare treaba cat mai bine! Dar am putea fiecare sa apreciem serviciul pe care il primim si macar sa multumim frumos celui care l-a facut!

Cati dintre noi nu s-au lovit de persoane care spun "asa trebuie" sau "asa se face" la lucrurile care de la o posta iti dai seama ca sunt fortate? Nu zic ca nu ar fi fost in regula acum 20 poate 30 de ani, dar avand in vedere ca traim intr-o societate in continua schimbare, normalul se schimba si el. Nu mai putem raporta un lucru care asa se facea acum 20-30 de ani cu o situatie din vremurile noastre, pentru ca asta ar insemna sa negam faptul ca am evoluat. Nu ma refer aici la vestimentatie sau trend-uri, ma refer pur si simplu la mentalitatea, sa-mi fie cu iertare, de comunist sau bolsevic.

Ca sa inteleaga si lumea de ce sunt asa de sucarit, am sa expun situatie in care ma aflu. Anul acesta se implinesc fix zece ani de cand am terminat liceul. Pentru mine nu e mult, dar sigur s-au intamplat multe in acesti 10 ani. Si, normal, doresc sa ma reintalnesc cu colegii de liceu. Nu am tinut la toti, dar de unii chiar mi-e dor sa-i revad. Liceul este in plina renovare, iar sala festiva evident ca nu e disponibila in perioada in care ne-am gandit noi sa facem intalnirea. D-l Director in schimb a venit cu o propunere: am putea face cursul festiv la Teatrul de peste drum de liceu. Am zis: de ce nu? Dar, cu toate ca dansul e bun prieten cu Directorul de la Teatru (sau cel putin asa sustine) ne-a indreptat pe noi sa luam legatura cu dansul. Traind intr-o societate in care si daca ceri o tigara trebuie sa platesti, m-am gandit ca singurul motiv ar fi banii. Oricat ar putea sa fie, impartit la 150 de elevi (mai mult sau mai putin) ar iesi poate 2-3 lei de persoana. Dar, oare cu ce suntem noi mai prosti decat altii? Oare e vina noastra ca sala festiva nu se poate folosi? Oare chiar avem nevoie de speech-ul d-lui Director? Eu sincer nu. Mi-as dori sa ne puna la dispozitie niste sali de clasa in care noi sa ne putem desfasura "ora de dirigentie" asa cum se face.

Expunand aceste conceptii unor alte persoane, unele au rezonat la ele si au spus ca asa ar fi normal: noi (elevii) venim la liceu in vizita, iar ei (profesorii) ne primesc ca pe niste musafiri. Nu, nu avem nevoie de covor rosu, dar nu mi se pare normal ca noi sa venim in vizita si tot noi sa ne pregatim primirea. Adica noi ne ridicam noi mingea la fileu si tot noi marcam?!?! WTF? Altii, care am aflat ulterior ca sunt cadre didactice, evident ca li se parea normal acest lucru: Adica, cum?!?! Asa se face! Nu se poate altfel!. Orice argument le-ai aduce ca nu e normal sa se intample asa ceva, vin si iti inchid gura cu treburi "uneori e mai bine sa faci cum se face". Adica "taci din gura ca nu esti tu mai destept decat altii". Sa va spun o treaba: fie chiar is cu 5 minute mai destept decat restul, fie ei au suferit o operatie de lobotomie.

Oare sistemul ne schimba pe noi? Sau noi ar trebui sa schimbam sistemul? Ce facem cand realizam ca sistemul nu merge bine? Cum reactionam cand ne dam seama ca niste valori si principii sunt depasite? E atat de rau sa iti doresti ca normalul sa fie un lucru firesc? Cum poti schimba mentalitatea unei singure persoane? Dar a unui grup? Daca argumentele pe care le aduci, oricat de fondate ar fi, sunt retezate scurt inainte de a fi expuse sau ascultate?

O alta "ciudatenie" ar fi faptul ca meniul profesorilor trebuie platit de elevi. Dar nu doar a profesorilor, ci si a insotitorilor lor. Adica, nu e destul ca esti parazit, dar iti aduci si familia cu tine. Si oare chiar au fostii elevi mai multi bani decat ei? Sa zicem ca ar fi o invitatie din partea elevilor, un eveniment la care noi ne-am bucura nespus de mult sa participe si ei. Dar pana la urma la clasa ei veneau singuri, nu insotiti! Am avut 50 de profesori, nu 75 sau 80! Sunt anumite lucruri pe care ni le permitem si sunt anumite lucruri pe care nu e bine sa le facem, chiar daca ni le permitem!

Sa nu ma intelegeti gresit, nu ma refer la bani aici, am pierdut in cei 10 ani de cand am teminat liceul mai mult decat ar costa tot evenimentul cap coada! Nu asta e problema! Problema vine de la mentalitatea de comunist in care traim: daca nu-si permit sa ma invite si pe mine si pe nevasta mea si eventual si pe toate rudele de gradul unu, mai bine sa nu faca! In mare, cam asa se pune problema! Poate e un pic prea dur, dar sper sa intelegeti ideea. Problema se pune si in ideea ca nu orice fost elev isi poate permite sa-si plateasca nici macar locul sau, dar is se cere sa plateasca si pentru un profesor pe care poate chiat nu l-a placut. Din orice punct ai privi acest lucru nu e curat. Dar noi mergem inainte si facem asa, ca asa trebuie! Pana cand?!?! Nu e acelasi lucru ca iti scoti noua cucerire in oras si-i platesti tu consumatia. Ca, de', de esti fata, de esti baiat, dupa ce ajungeti acasa, respectiva persoana se va revansa intr-un mod in care tu vei fi foarte multumit de investitia pe care ai facut-o cu cateva ore in urma. Si oricat de pragmatic ar fi, cati dintre voi si-ar duce profii acasa pentru a-si recupera "investitia"? Eu unu categoric nu!

Daca stau bine sa imi aduc aminte, fiind un liceu de prestigiu in Deva, evident ca si pretentiile erau pe masura! Orice se facea in scoala era de 2 pana la 10 ori mai scump decat in realitate. Daca nu-ti permiteai, erai indrumat catre un liceu mai modest, unde sa iti poti permite. Evident ca nu direct, dar ai mei parinti fiind in situatia de a tine 2 copii in liceu, a fost de nenumarate ori in audienta la director ca sa-i atraga atentia ca totul e exagerat. Si ma gandesc ca nu era singura.

Sunt constient ca lucrurile astea nu se schimba peste noapte, si, categoric, nu asa de radical precum mi-as dori eu. Sunt anumite lucruri care sunt intiparite in personalitatea noastra incat practic ne identificam cu ele. E normal? Cum vom reusi sa schimbam conceptele invechite la care ne raportam de cate ori facem un lucru? Nu zic ca ar trebui sa impuscam porcii de Craciun, dar nu cred ca e normal sa chinui un animal doar pentru ca asa e traditia. Sa va spun o treaba: carnea are acelasi gust si daca zbiara si daca nu zbiara acel animal. Nu cred ca e asa de greu ca atunci cand macelarii satului sunt chemati la o injunghiere sa ii aplice un curent animalului in dreptul capului pentru 5-10 secunde. Asa nu ar avea nvoie de 3-4 oameni ca sa rapuna un animal si asa neputincios. Sunt lucruri pe care nu mi le pot explica de in intregime, si incerc din rasputeri sa le inteleg. Poate ma ajuta cineva? Sau imi veti spune ca asa se face? :(

Avem cu totii nevoie de ajutor. Eu am nevoie de ajutor in a incerca sa schimbam mentalitatea romanilor. Incetul cu incetul, nu deodata pentru ca se sperie foarte usor. Orice schimbare ai incerca sa o susti, esti vazut ca oaia neagra. Si ce e si mai dureros, e faptul ca si aceia care la un moment dat te sustin, se pierd pe traseu si se complac cu restul, cu care pana adineaori era in contradictie.

O vorba pe care am urat-o din momentul pe care am auzit-o din gura unei sotii de fost angajator (si uite ca am facut-o si pe Ligia "vedeta"). Cuvintele nu sunt nu stiu ce, dar felul in care le rostea imi intorcea stomacul pe dos.

Avem dovezi ferme pe langa noi (Cum am aflat ca mi-e ascultat telefonul. Cititi cu atentie ce fac procurorii si judecatorii clujeni) ca legea nu mai e impartiala. Slujeste anumitor interese. Altii o dau pe frica (Curajul fricii) dar eu cred ca se insala amarnic. Nu ne e frica. Ne e jena de metoda prin care vom fi readusi la tacere. Procese scoase din joben, politisti geana pe tine, telefoane ascultate, amenzi pentru purtatul chilotilor pe dos miercurea, piedici la angajare in posturi publice, etc. Si atunci, stai si te gandesti: mai bine tac si imi vad de treaba, sau ies in fata. Cei din fata intotdeauna au avut de pierdut in tarisoara noastra. Si atunci de ce sa iti doresti asta?!?! Mai bine ramai in gloata, strigi cand ceilalti striga ceva ce iti convine, te uiti la ceas si pleci spre casa, cu gandul ca maine e o alta zi si trebuie sa aduci bani in casa, ca altfel vine banca si iti ia acoperisul de deasupra capului. Nu e corect.

Vezi cazul Roberta Anastase: "Ok, m-ati prins! Si ce-o sa-mi faceti?" Raspuns: NIMIC. Nimic pentru ca nu are cine. Justitia il slujeste doar pe marinarul chior care a ramas fara busola si conduce corabia dupa cum il taie vantul pe sub fusta lui de scotian. Dar nu cred ca mai are la ce sa-l taie, ca daca ar fi avut ceva care sa le ciocneasca macar de pasti, l-ar fi trimis pe piticul atomic invartindu-se inapoi in inima Ardealului ca sa ii aratam noi cum se cosesc capete de boieri ingropati pana in gat in tarana.

Asta va spun tuturor: "Hai, pa!". Dar nu ca sa ma urati, dar ca sa urati ceea ce misuna pe langa voi: oameni corupti, oameni coruptibili, "interes", minciuna, frauda, calomnie, santaj, crima, droguri, etc. Poate asa ne vom intalni la o bere bruna bauta in timp ce ne uitam la un meci al lui Manchester United. Undeva, mai la vest de Carpati.

Daca e sa ne gandim la benzina, cei mai multi isi amintesc bancul prost:

Un om intr-o benzinarie: Cat costa o picatura de benzina?

Vanzatorul: Ei, nimic, ce sa coste?!?!

Omul: Pai atunci ia picura-mi si mie vreo 20 de litri in rezervor!

Asadar, nu te pune cu porostul ca are mintea odihnita!

Dar eu ma intreb: Cat costa o picatura de sange? Si ca si in reclamele la Mastercard as spune: PRICELESS! Recent am fost pus in situatia de a cauta donatori pentru o interventie chirurgicala pentru tatal meu. Doctorul, pe langa faptul ca ne-a pus in tema ca trebuie sa cumparam pana si ata cu care il coase la loc, ne da vestea ca trebuie sa gasim donatori. Oricat de suparat as fi pe sistemul sanitar din Romania, acest fapt nu poate decat sa-mi provoace dispret fata de... mine! Da, ajuns la apoape 29 de primaveri constat cu stupoare ca nu am donat deloc sange pana acum! Cu toate ca am grupa 0₁ (donator universal), eu am stat linistit si am mai si ras si comentat la reclamele Ministerului Sanatatii. Ca sa nu mai vorbesc de indignarea cu care privesc mass-urile pe mess referitoare la donatii de sange. Am stiut cred ca intotdeauna ca sangele nu se poate produce industrial si ca doar corpul nostru il poate produce. Si am stat in continuare linistit. Si ma laudam la prieteni ca am grupa 0₁ si ca sunt donator universal. Si la ce bun?!?! Niciunul dintre ei nu m-a incurajat sa ma duc sa donez. De ce? Pentru ca nici eu nu donasera in viata lor! Si stau si ma intreb "de ce"? Nu iti afecteaza sanatatea, ba dimpotriva, la cei cu "sange  gros" ii ajuta sa aiba o circulatie normala, iti produce o fortare a inlocuirii globulelor rosi, producand o mai buna oxigenare a organelor vitale si alte multe beneficii. In cazul celor care se stiu bolnavi cronici (diabet, boli de inima, etc) nu e recomandat sa doneze, simplul motiv e ca sangele lor nu poate fi acceptat de cel care are nevoie de el. Asadar, toti ceilalti, in special tinerii, trebuie sa doneze sange! Nu conteaza ce grupa ai, ce Rh ai, conteaza ca ai donat o unitate de sange. Dureaza in total pana la o ora (cu tot cu statul la coada) si pleci acasa mai usor cu 420g, adica in jur de 440ml. Avand in vedere ca e 10% din volumul total de sange, nu ai de ce sa e ingrijorezi. Sangele se reface cantitativ in cateva minute, cu conditia sa bei mai multa apa si inainte si dupa recoltare, iar calitativ dupa aproximativ 2 saptamani. Pentru a evita orice problema care ar putea sa apara, medicul iti recomanda sa donezi sange maxim de 5 ori pe an, adica la intervale de 72 de zile (aproximativ 2 luni si jumatate).

De ce nu doua? Sau unu? Sau patru? Raspuns: asa am vrut eu! Asa suna mai bine pentru urechiusa mea muzicala. Si ca sa nu ne dea in judecata d-l Pruteanu pentru copyright infringement la a sa emisiune "Doar o vorba SA-TI mai spun!".

Eu bloguiesc, tu bloguiesti, el/ea bloguieste? Asa de... aiurea suna... Ce ne facem, domnilor cu un astfel de neologism? Il condamnam la moarte impreuna cu cei care-l rostesc? Sau care macar se chinuie? Ca oricum vad ca idea ghilotinei e vie in memoria celor mari (si cand spun mari nu ma gandesc la statut sau la inaltime, ci pur si simplu la varsta). Ion Cristoiu ne face cunoscuta o scurta istorie a acestui dispozitiv ingenios. Oare chiar au ajuns sa scrie doar asa, de doru' lelii? Sau ne sugereaza faptul ca ar trebui sa facem cate una in fiecare piata publica si sa fie accesibila tuturor celor care nu mai pot plati ratele la banca? Sau ne instiga la revolutie? Mi-e greu sa imi dau seama, cu toate ca il consideram pe domul Cristoiu un om chibzuit care nu vorbea decat daca avea ceva de spus.

Cand unii asteapta sa moara cu limba in gura, altii mor de-a dreptul cu laptop-ul in brate. Un fost coleg de clasa s-a stins recent, rapus de leucemie. Nu siu cat a suferit, dar cert e ca cei din jurul lui l-au plans cu adevarat. Nu e usor sa vezi ca te stingi incetul cu incetul si orice ai incerca nu iti iese pana la capat.

Sunt o groaza de boli neiertatoare. Sunt o groaza de medicamente care iti alina durerea. Sunt o groaza de medici care slujesc zi si noapte pe branci ca bolnavii sa sufere cat mai putin si in final sa se insanatoseasca. Dar la ce bun daca nimic nu iti mai poate aduce inapoi fiul, fratele, prietenul, cunostinta plecata pe cealalta lume.

Dumnezeu sa te odihneasca, Cezare! De acolo de sus, vegheaza asupra familiei tale si asupra noastra! Asteapta-ne ca venim si noi cat de curand! Amin!

Asta m-am intrebat astazi, cand ma gandeam ca un operator precum Orange Romania iti poate oferi orice vrei. Si inca un pic mai mult. Dar nu conteaza ce vrei tu, conteaza ce vrea ei! Asadar, cochetez eu cu idea de a trimite anumite notificari prin SMS clientilor so celor interesati. Si caut, si caut, si caut. Dau peste niste gateway-uri, dar foarte "piperate" pentru un numar de pana la 1000 de SMS-uri pe luna. Stiu, pare putin, dar la aproape 10EURcent/SMS, mi se pare mult sa chetuiesc atata pe luna. Si ce imi puie mintea: hai sa sun la Orange sa le cer o oferta. Dupa vreo 30 de minute de vorbit cu ei la telefon, purtat de la un operator la altul, imi spune o duduie ca nu se poate. "Pai cum nu se poate? Voi nu vreti sa vindeti?" Pe ei practic nu ii intereseaza ce vrea clientul. Ei fac oferte care le suna lor bine. Si daca au si succes la public, au motiv sa ceara marire de salar.

Poate ca exagerez. Poate ca un PFA nu e in stare sa negocieze cu un operator de talia Orange, dar ma intreb: Eu cu cine votez negociez? Si sa nu iti bagi piciorul in ele firme mari si multinationale? Si sa nu mergi la ISP-ul ala "de cartier" care vine sa iti repare calculatorul si sistemul de operare infectat infect cand dai un telefon sec "Nu-mi mere messu!". Si va intreb, pentru cine fac companiile mari oferte?