Ultimele articole
- Nokia vs. RMGC? Same shit, different day!
- Pepsi Refresh - cu bune si rele
- Zi bloggeri clujeni si trage apa...
- Tu cum folosesti Twitter?
- 70 milioane de dolari - doar atat valoreaza Rosia Montana?
- Asta stim, asta facem!
- Ma doare'n p#$a!
- FLORESTI: incotro?
- Pana unde poate merge nesimtirea unor oameni...
- Firme de recrutare de doi bani
Login
| Cat de usor este sa schimbi mentalitatea unei persoane? |
|
|
|
| Scris de Adrian Deac |
| Luni, 24 Ianuarie 2011 01:06 |
|
Cati dintre noi nu s-au lovit de persoane care spun "asa trebuie" sau "asa se face" la lucrurile care de la o posta iti dai seama ca sunt fortate? Nu zic ca nu ar fi fost in regula acum 20 poate 30 de ani, dar avand in vedere ca traim intr-o societate in continua schimbare, normalul se schimba si el. Nu mai putem raporta un lucru care asa se facea acum 20-30 de ani cu o situatie din vremurile noastre, pentru ca asta ar insemna sa negam faptul ca am evoluat. Nu ma refer aici la vestimentatie sau trend-uri, ma refer pur si simplu la mentalitatea, sa-mi fie cu iertare, de comunist sau bolsevic. Ca sa inteleaga si lumea de ce sunt asa de sucarit, am sa expun situatie in care ma aflu. Anul acesta se implinesc fix zece ani de cand am terminat liceul. Pentru mine nu e mult, dar sigur s-au intamplat multe in acesti 10 ani. Si, normal, doresc sa ma reintalnesc cu colegii de liceu. Nu am tinut la toti, dar de unii chiar mi-e dor sa-i revad. Liceul este in plina renovare, iar sala festiva evident ca nu e disponibila in perioada in care ne-am gandit noi sa facem intalnirea. D-l Director in schimb a venit cu o propunere: am putea face cursul festiv la Teatrul de peste drum de liceu. Am zis: de ce nu? Dar, cu toate ca dansul e bun prieten cu Directorul de la Teatru (sau cel putin asa sustine) ne-a indreptat pe noi sa luam legatura cu dansul. Traind intr-o societate in care si daca ceri o tigara trebuie sa platesti, m-am gandit ca singurul motiv ar fi banii. Oricat ar putea sa fie, impartit la 150 de elevi (mai mult sau mai putin) ar iesi poate 2-3 lei de persoana. Dar, oare cu ce suntem noi mai prosti decat altii? Oare e vina noastra ca sala festiva nu se poate folosi? Oare chiar avem nevoie de speech-ul d-lui Director? Eu sincer nu. Mi-as dori sa ne puna la dispozitie niste sali de clasa in care noi sa ne putem desfasura "ora de dirigentie" asa cum se face. Expunand aceste conceptii unor alte persoane, unele au rezonat la ele si au spus ca asa ar fi normal: noi (elevii) venim la liceu in vizita, iar ei (profesorii) ne primesc ca pe niste musafiri. Nu, nu avem nevoie de covor rosu, dar nu mi se pare normal ca noi sa venim in vizita si tot noi sa ne pregatim primirea. Adica noi ne ridicam noi mingea la fileu si tot noi marcam?!?! WTF? Altii, care am aflat ulterior ca sunt cadre didactice, evident ca li se parea normal acest lucru: Adica, cum?!?! Asa se face! Nu se poate altfel!. Orice argument le-ai aduce ca nu e normal sa se intample asa ceva, vin si iti inchid gura cu treburi "uneori e mai bine sa faci cum se face". Adica "taci din gura ca nu esti tu mai destept decat altii". Sa va spun o treaba: fie chiar is cu 5 minute mai destept decat restul, fie ei au suferit o operatie de lobotomie. Oare sistemul ne schimba pe noi? Sau noi ar trebui sa schimbam sistemul? Ce facem cand realizam ca sistemul nu merge bine? Cum reactionam cand ne dam seama ca niste valori si principii sunt depasite? E atat de rau sa iti doresti ca normalul sa fie un lucru firesc? Cum poti schimba mentalitatea unei singure persoane? Dar a unui grup? Daca argumentele pe care le aduci, oricat de fondate ar fi, sunt retezate scurt inainte de a fi expuse sau ascultate? O alta "ciudatenie" ar fi faptul ca meniul profesorilor trebuie platit de elevi. Dar nu doar a profesorilor, ci si a insotitorilor lor. Adica, nu e destul ca esti parazit, dar iti aduci si familia cu tine. Si oare chiar au fostii elevi mai multi bani decat ei? Sa zicem ca ar fi o invitatie din partea elevilor, un eveniment la care noi ne-am bucura nespus de mult sa participe si ei. Dar pana la urma la clasa ei veneau singuri, nu insotiti! Am avut 50 de profesori, nu 75 sau 80! Sunt anumite lucruri pe care ni le permitem si sunt anumite lucruri pe care nu e bine sa le facem, chiar daca ni le permitem! Sa nu ma intelegeti gresit, nu ma refer la bani aici, am pierdut in cei 10 ani de cand am teminat liceul mai mult decat ar costa tot evenimentul cap coada! Nu asta e problema! Problema vine de la mentalitatea de comunist in care traim: daca nu-si permit sa ma invite si pe mine si pe nevasta mea si eventual si pe toate rudele de gradul unu, mai bine sa nu faca! In mare, cam asa se pune problema! Poate e un pic prea dur, dar sper sa intelegeti ideea. Problema se pune si in ideea ca nu orice fost elev isi poate permite sa-si plateasca nici macar locul sau, dar is se cere sa plateasca si pentru un profesor pe care poate chiat nu l-a placut. Din orice punct ai privi acest lucru nu e curat. Dar noi mergem inainte si facem asa, ca asa trebuie! Pana cand?!?! Nu e acelasi lucru ca iti scoti noua cucerire in oras si-i platesti tu consumatia. Ca, de', de esti fata, de esti baiat, dupa ce ajungeti acasa, respectiva persoana se va revansa intr-un mod in care tu vei fi foarte multumit de investitia pe care ai facut-o cu cateva ore in urma. Si oricat de pragmatic ar fi, cati dintre voi si-ar duce profii acasa pentru a-si recupera "investitia"? Eu unu categoric nu! Daca stau bine sa imi aduc aminte, fiind un liceu de prestigiu in Deva, evident ca si pretentiile erau pe masura! Orice se facea in scoala era de 2 pana la 10 ori mai scump decat in realitate. Daca nu-ti permiteai, erai indrumat catre un liceu mai modest, unde sa iti poti permite. Evident ca nu direct, dar ai mei parinti fiind in situatia de a tine 2 copii in liceu, a fost de nenumarate ori in audienta la director ca sa-i atraga atentia ca totul e exagerat. Si ma gandesc ca nu era singura. Sunt constient ca lucrurile astea nu se schimba peste noapte, si, categoric, nu asa de radical precum mi-as dori eu. Sunt anumite lucruri care sunt intiparite in personalitatea noastra incat practic ne identificam cu ele. E normal? Cum vom reusi sa schimbam conceptele invechite la care ne raportam de cate ori facem un lucru? Nu zic ca ar trebui sa impuscam porcii de Craciun, dar nu cred ca e normal sa chinui un animal doar pentru ca asa e traditia. Sa va spun o treaba: carnea are acelasi gust si daca zbiara si daca nu zbiara acel animal. Nu cred ca e asa de greu ca atunci cand macelarii satului sunt chemati la o injunghiere sa ii aplice un curent animalului in dreptul capului pentru 5-10 secunde. Asa nu ar avea nvoie de 3-4 oameni ca sa rapuna un animal si asa neputincios. Sunt lucruri pe care nu mi le pot explica de in intregime, si incerc din rasputeri sa le inteleg. Poate ma ajuta cineva? Sau imi veti spune ca asa se face? :( Avem cu totii nevoie de ajutor. Eu am nevoie de ajutor in a incerca sa schimbam mentalitatea romanilor. Incetul cu incetul, nu deodata pentru ca se sperie foarte usor. Orice schimbare ai incerca sa o susti, esti vazut ca oaia neagra. Si ce e si mai dureros, e faptul ca si aceia care la un moment dat te sustin, se pierd pe traseu si se complac cu restul, cu care pana adineaori era in contradictie. |







