Cand unii asteapta sa moara cu limba in gura, altii mor de-a dreptul cu laptop-ul in brate. Un fost coleg de clasa s-a stins recent, rapus de leucemie. Nu siu cat a suferit, dar cert e ca cei din jurul lui l-au plans cu adevarat. Nu e usor sa vezi ca te stingi incetul cu incetul si orice ai incerca nu iti iese pana la capat.

Sunt o groaza de boli neiertatoare. Sunt o groaza de medicamente care iti alina durerea. Sunt o groaza de medici care slujesc zi si noapte pe branci ca bolnavii sa sufere cat mai putin si in final sa se insanatoseasca. Dar la ce bun daca nimic nu iti mai poate aduce inapoi fiul, fratele, prietenul, cunostinta plecata pe cealalta lume.

Dumnezeu sa te odihneasca, Cezare! De acolo de sus, vegheaza asupra familiei tale si asupra noastra! Asteapta-ne ca venim si noi cat de curand! Amin!