"Atunci cand un om moare, un altul se naste pentru ca sufletul lui sa traiasca mai departe."

Astfel, de fiecare data cand ceva din mine moare sau simt ca e pe moarte, voi scrie un articol despre acel lucru. Voi incerca sa las ceva in urma mea. Pentru ca odata cu partile muribunde sunt constient ca ma sting si eu. Da, sunt ferm convins ca traim pentru a ne indeplini visurile, pentru a ne impune ideile si totodata sa invatam din greselile altora.

Fiecare articol de aici, in cele mai multe cazuri va reprezenta o inmormantare pentru mine. Sper din tot sufletul ca pentru cei care le citesc sa reprezinte o nastere sau cel putin un botez. Imi doresc ca aceste articole sa fie puncte de plecare pentru viitoare idei. Nu doresc sa dau lectii de viata, doar sa reflectati mai mult asupra unor chestiuni pe care multi dintre noi le considera ca "asa e normal sa fie". Ei bine, atata timp cat ne raportam la trecut, progresul stagneaza, ba de multe ori regreseaza. Progesul trebuie sa progreseze, si oricat de pompos ar suna, cred ca e mai plin de esenta decat expresii de genul "iarna nu-i ca vara".